EXAMEN ORAL REZOLVAT PE BILETE

TESTE CALCULATOR
LUXAȚII ȘI FRACTURI
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE CLINICĂ
EXAMEN ORAL REZOLVAT PE BILETE

Biletul 1

1.Politraumatismele. Definitie. Clasificare. Evolutie. Principii de tratament.

Traumatismul unui organ sau al unei regiuni a aparatului locomotor-leziune izolată.

Leziuni multiple-traumatismele a două sau a cîtorva or­gane în limita unei sau a cîtorva cavităţi, a unei regiuni anatomice sau leziunea aparatului locomotor în diferite regiuni şi segmente.

Traumatisme asociate sînt leziunile a două sau a cîtorva organe aparţinînd la diverse cavităţi sau regiuni anatomice, precum şi leziunea unui organ intern concomitent cu cea a aparatului locomotor.

Există şi leziuni combinate, cînd leziunile multiple ale aparatului lo­comotor sau ale organelor interne sînt agravate de leziuni nemecanice (iradieri, combustii termice, chimice ş. a.).

 Politraumatizatul este un ansamblu de două sau mai multe leziuni traumatice simultane, care interesează mai multe zone ale corpului şi pun în pericol viaţa pacientului.

Clasificarea anatomo clinică

1.traumatisme cranio-encefalice cu sau fară leziuni asociate maxilo-faciale şi oculare

2.traumatisme toracice

3.traume abdominale

4.traume ale aparatului locomotor (membre, coloana, bazin)

Clasificarea in functie de gravitate:

Gradul 1: usor o stare relative satisfacatoare a bolnavului, socul traumatic nu se determina

Gradul 2: stare generala grava ,soc traumatic gr 1,2, letalitate nu se constata

Gradul 3: stare generala extrem de grava soc traumatic de gr 3 sau stare terminala, letalitate destul de fregventa.

Ajutor de urgenţă: ABC+D(examen minineurologic:stare de conştiinţă,recţii la stimuli dureroşi,inspecţia pupile,examenul tonusului muscular şi reflexelor)

Stabilizarea coloanei vertebrale+ Analgezia adecvată(metamizol+dimedrol sau tramadol, sau sedare cu diazepam + asigurarea abordului venos periferic+ imobilizare+aplicarea pansamentului aseptic+hemostaza provizorie +Regula 3 catetere(vezică,vena periferică, sonda gastrică) +hipotermia externă a capului + protecţia termică.

Traumatismele coloanei cervicale şi gîtului:Menţinerea în poziţia de imobilizare adecvată a cervixului

Traumatisme toracice:decompresia pleurală, toracocenteza, pericardocenteza, toracotomie minimă şi drenarea cavităţii pleurale, revizia şi corecţia pansamentului ocluziv, prelucrarea primchirurgicală a plăgii penetrante

Traume abdominale:inspecţia la prezenţa semnelor de hemoragie abdominală, lavaj peritoneal diagnostic, laparotomie diagnostica si de tratament.

Traumatismele perineului:evaluarea contuziilor, hematoamelor, hemoragiilor uretrale, şi din org. Genitale

Traume ap. locomotor: semne traume închise/deschise.Analgezie+imobilizare.

Traume cranio-cerebrale:tratamentul edemului cerebral:manitol,furosemid,dexametazon+ analgezie+, in convulsii diazepam.

2.FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE

Fracturile diafizare ale humerusului se depistează frecvent la adulţi. Ele sunt însoţite de deplasare, angulare şi rotaţie, datorită acţiunii divergente a grupelor de muşchi ai braţului.

Mecanismul de producere:

-    direct – lovirea braţului cu un obiect dur, în accidente

rutiere; diferite agresiuni, striviri, în producţie etc.;

-    indirect – căderi pe mână sau cot, răsucirea braţului.

Diagnosticul se stabileşte uşor prin prezenţa semnelor – deformarea axei osului humeral, mobilitate anormală, însoţită de crepitaţie – şi prin examenul radiografic (fig. 84).

Este importantă depistarea precoce a unei complicaţii frecvente, şi anume: lezarea sau compresiunea n. radial de către fragmentele osoase în fractura treimii medii-inferioare. Tratamentul preferat, dacă nu-i lezat n. radial şi nu-s evidente deplasări, este cel ortopedic. Humerusul are o capacitate mare de consolidare, chiar dacă reducerea nu este completă. Imobilizarea se face cu atelă ghipsată înaltă, aparat ghipsat toraco-brahial, atelă tip Sarmiento pe 8–10 săptămâni.

Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deschise, ireductibile, cu interpoziţia ţesuturilor moi, în cele etajate şi complicate cu lezarea n. radial. În aceste cazuri se efectuează reducerea deschisă a fragmentelor şi osteosinteza cu tijă centromedulară, placă înşurubată (fig. 85 a, b), osteosinteza extrafocală cu aparat extern (Ilizarov, tijat sau combinat).

Termenul de consolidare – circa 8–10 săptămâni.

3.LUXAŢIA TRAUMATICA ANTERIOARA DE ŞOLD.

Generalităţi

Sunt definite drept o pierdere permanentă a relaţiilor cotiloidofemurale normale şi constă în deplasarea capului femural din cotil. Articulaţia coxofemurală posedă o formă sferică şi are un volum de mişcări în trei planuri diferite: flexie-extensie, abducţieadducţie şi rotatorii interne-externe

Mecanismul de producere

Luxaţia femurului apare în urma acţiunii indirecte a unui mechanism, cu o forta puternica, rezultind in urma unui accident rutier sau de lucru. Lovitura vine peste picior cu membrul în extensie şi se transmite prin genunchi la capul femural sau prin patelă şi femur. poziţia de abducţie produce luxaţii anterioare. Astfel, într-o abducţie pronunţată, forţată de traumatism, femurul trece peste peretele anterior al cotiloidului, cauzând o luxaţie anterioară.

Clasificare

1. Luxaţii posterioare:

•       înaltă (iliacă) – capul femural ascende înapoia cotilului în fosa iliacă externă;

•       joasă (ischiadică) – capul femural vine în contact cu spina ischiadică (fig. 140).

2. Luxaţii anterioare:

•       înaltă (pubiană) – capul pubian este situat înaintea ramurii orizontale a pubisului;

•       joasă (obturatorie) – capul femural este situat înaintea găurii obturatorii.

3. Luxaţii atipice (suprapubiană, supracotiloidiană, perineală, subischiadică).

Simptomatologie

Semne probabile: dureri vii şi impotenţă funcţională totală.

Semne de certitudine: atitudine vicioasă a membrului.

În luxaţia anterioară înaltă: rectitudine, rotaţie externă şi abducţie accentuată. Capul femural se palpează sub arcada femurală, membrul este scurtat cu cca 2–3 cm, iar mişcările de adducţie şi rotaţie internă sunt imposibile.

În luxaţia anterioară joasă membrul este în flexie accentuată, abducţie şi rotaţie externă cu genunchiul proiectat în afară. Membrul inferior este alungit, iar mişcările sunt rigide.

Tratamentul

Constă în reducerea de urgenţă a luxaţiei sub anestezie generală. Dacă luxaţia nu poate fi redusă sub anestezie generală, înseamnă că în calea capului femural există un obstacol şi este necesară reducerea lui sângerândă. În cazul fracturilor-luxaţii, după reducerea luxaţiei se va interveni chirurgical, dacă fragmentele osoase vor rămâne deplasate sau dacă capul femural nu-şi va menţine poziţia redusă. Operaţia, în acest caz, are drept scop reducerea fragmentelor şi osteosinteza lor. . Luxaţiile, care pot fi reduse închis, au un prognostic funcţional mai favorabil.

Metodele recomandate pentru reducerea luxaţiilor:

•       anterioare – cele propuse de Allis, Bigelow, Stimson, Geanelidze;

4.TBC osteoarticulara. Simptomatica. Diagnostic. Principii de tratament.

Calea hematogenă de pătrundere a micobactarici în os este cea mai frecventă, dar nu unica. în unele cazuri se admite că infecţia tuberculoasă pătrunde în os din focarul învecinat prin căile limfatice sau prin conti­nuitate, direct din nodurile limfatice mediastenale pe corpul vertebral al segmentului toracal al coloanei vertebrale..

Dereglările anatomice în oasele atacate de tuberculoză se caracterizea­ză prin  tesut granulomatos ce conţine elemente specifice tuberculoase - foliculii Kostcr - celule epiteloidc, celule gigante, celule limfocitare în jurul bacililor Koch. Focarul de osteită tuberculoasă, de re­gulă, se dezvoltă în ţesutul spongios al metafizei. Ţe­sutul granulos, spongios extinde treptat focarul de distrucţie a trabeculelor, se răspândeşte pe canalele Gavers, dar extrem de rar provoacă sclerozarea peretelui focarului.

Clinica are manifestări generale, caracteristice pentru toate formele de tuberculoză osteoarticulară şimanifestări locale, în funcţie de localizarea focarului tuberculos.

1.Debutul, de regulă, este lent, fără o reacţie locală sau generală maideosebită.

2.Semnele generale ale invaziei tuberculoase: astenie, anorexie, o stare uşorsubfebrilă, pot precede cu câteva săptămâni apariţia semnelor locale.

3.Durerea este discrectă, apare uneori la efort, cedează la repaus şi nici­

odată nu e prea vie la palpare.

4.Tumefacţia osoasă, adică îngroşarea osului în formă de fus, produce impresia unui os suflat, poartă numirea de „spină ventoză" - oasele metacarpiene, metatarsiene, falangele atacate de

5.Accentuarea tumeficaţiei şi apariţia fluctuaţiei profunde confirmă for­marea abcesului „rece", care apoi se poate fistula.

6.Hipotonia musculară este mai evidentă în tuberculoza articulară: hi-potonusul se schimbă apoi cu atrofie musculară. în popor se spune că piciorul, mâna bolnavă se „usucă", îndeosebi a m.deltoideus în arti­culaţia umărului şi cvadricepeului în coxită.

7.Rigiditatea musculară, adică o contractare evidentă, este unul din simptomele precoce ale spondilitei tuberculoase, care rezultă din de­reglările neuro-musculare şi metabolice,

8.Simptomul Alexandrov implică majorarea valorii cutei dermale – este un simptom precoce.

9.Dereglarea creşterii osului bolnav la copiii e cauzată de distrucţia osu­lui şi de acţiunea nefastă asupra zonei fizare a tuturor oaselor extremi­tăţii bolnave.

10.Radiologie se manifesta printr-o osteoporoză, ca rezultat al dereglăriimetabolismului de calciu, ca o reacţie nespecifică la procesul tubercu­los. Osteoporoza în focarul de tuberculoză, ca şi în epiflzele altor oaseale extremităţilor, este o distrofie osoasă la distanţă de focar.

Tratamentul

1)     Tuberculostatice: rifampicina,izoniazida, etambutol

2)     Tratamentul local al focarului de tuberculoză include: imobili­

zarea segmentului, regiunii afectate ,tracţia scheleti­că. Tratamentul ortopedic de mulţi ani se efectuează în sanatorii speciale .

2)Tratamentul chirurgical prezintă etapa finală în terapia tuberculo­zei osteoarticulare.Indicaţiile pentru tratamentul chirurgical: a. formele cazeoase şi sechestrale ale focarelor de osteoartrită, care fără sanare chirurgicală vor funcţiona destul de lung timp; b. în abcesele calcifiantc în spondilită; c. în paralizii, după un tratament excizii largi în flegmoane masive;fistulectomii.2)operaţii radicale, ce vizează extirpaţia focarului de tuberculoză şitratarea, vindecarea de tuberculoză:necrectomiile;rezecţia articulară cu artrodezarea şoldului

3)operaţii de corecţie:miotomii;osteotomii;artroplastii.